But then the morning comes, and we turn back into pumpkins, right?

Atentie! Se inchid usile!

pe 01/02/2013

O masa, 2 cafele si un subiect dezbatut. Metroul.

Da, metroul. Mijlocul de transport magic care transporta un sfert din locuitorii minunatei capitale la serviciu in fiecare zi. Desigur, el este un metrou copil in comparatie cu parintii lui din vest, dar depune efort sa creasca mare: mai adauga o magistrala, mai pune un TV in statie, mai baga un colind de Craciun. Stim cu totii, detaliile fac totul.

Si totusi, va zic eu ce NU stim cu totii. Sa ne purtam frumos.

In fiecare dimineata, soarele rasare (sau nu, dar de dragul argumentului vom presupune ca traim undeva unde e soare in fiecare zi), pasarile canta, e frumos afara (repet, de dragul argumentului), te sui in metrou si „Bang” , ca un disc zgariat, te loveste „comportamentul alandala de metrou”.  Si cum nu este nimic simplu, si procesul de a te purta haotic in metrou, este si el unul complex.

1. Repede, te inghesui la usa sa prinzi  locul  dom’le, sa-l prinzi ca de la Dristor mergem muuuuuult pana la X ( X a se considera orice statie din Bucuresti).

2. Daca te tii de bara, trebuie sa faci  astfel incat sa-i dai si una celui de langa tine. Macar stii o treaba

3. Acum, toata lumea e asezata (sau nu), deschide cartea, aprinde Kindle-ul, scoate telefonul inteligent si metroul porneste. Totul bine si frumos pana la…pana la…prima statie. Ei, si acu-i acu’. Se da batalia pentru care sa ramana cu nasul lipit de usa care evident ca se deschide. Sigur, calatorul nostru nu coboara nicicum la prima, a doua, a treia dar locul, omul sfinteste locul si calatorul stie asta.

4. Momentul ZEN al calatorului nostru este perturbat de un alt muritor de rand care vine  in spate si  intreaba: „Coborati?” . Personajul nostru raspunde: ” Nu”, ii mai arunca si o privire feroce si se intoarce la loc cu spatele. Pai ce-i asta?  De cand atata intimitate?

5. Asa, acum ca a ajuns si la destinatie, calatorul nostru se indreapta repejor, repejor catre scarile rulante, unde, daca e posibil, incepe sa isi puna fularul (in caz de iarna) si sa dea din coate in timpul acestui proces. Pe dreapta, niste oameni stau pe scara rulanta, in sir indian, lucru destul de confuz pentru calatorul haotic care nu intelege de ce pe stanga nu sta altcineva decat el. Dar cine e el sa judece?

Si uite asa, zi de zi, saptamana de saptamana, primele mele cuvinte la birou sunt:

– Hey! Neata! Bai, m-a enervat unu’ la metrou azi…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: