But then the morning comes, and we turn back into pumpkins, right?

Scoala cu garnitura de activitati extracurriculare :)

pe 31/05/2010

Cand am terminat gradinita am facut o excursie la Timisul de jos. Mai tin minte si acum ca mi se parea cel mai teribil lucru sa termin gradinita. Cum adica? Sa nu ma mai joc la coltul papusilor? Sa nu mai am patutul meu? Sa nu ma mai pregatesc pentru serbare? Ingrozitor!! Pur si simplu ingrozitor! 🙂
Cand am inceput scoala nu intelegeam care era rostul. Invatasem singura sa citesc si sa scriu de la 5 ani..cu cifrele si socotelile o mai nimeream eu pe alocuri => care era scopul clasei 1? Nu prea m-am lamurit eu pana la sfarsitul anului. Singura chestie care ma entuziasma pe atunci era faptul ca mergeam la Allegretto. Era o activitate extra, o activitate care avea sa ma ajute mult, cu toate ca nu imi dadeam seama. Cum anume? Simplu. Multe cantece in multe limbi straine => dezvoltarea memoriei. Multi copii si mereu inconjurata de lume => dezvoltarea capacitatii de socializare. De calatorit nici nu mai aduc vorba. Totusi, cred ca cel mai important lucru pe care mi l-a oferit aceasta activitate a fost ideea ca pe langa scoala mereu va trebui sa fac si altceva pentru a simti ca tot ceea ce fac are un rost, un scop.
Au trecut anii si am ajuns la facultate. Imediat ce am aflat rezultatele examenului de admitere am inceput sa ma interesez cam ce as putea sa fac eu pe langa. Mi se parea ca la programul pe care il aveam era mai mare pacatul sa nu il ocup cu ceva util. Am inceput sa particip la conferinte, sa aplic pentru diverse programe si poate cel mai important, am aplicat pentru a face parte dintr-un ONG studentesc. De multe ori am scris/vorbit despre usile care mi s-au deschis cu aceasta ocazie, despre oamenii minunati pe care i-am intalnit in toti acesti ani, de amintirile pe care le voi pastra in suflet. Nici 100 de posturi nu ar fi de ajuns pentru a le multumi tuturor celor pe care i-am cunoscut.
Mi-a placut scoala. Mi-a placut mult de tot. Facultatea in mod special. Cred totusi ca nu mi-ar fi placut asa de mult daca nu ar fi existat zile in care sa merg dintr-un capat in altul al facultatii si sa ma salut cu cel putin 2 persoane din ASER (si nu numai). Nu mi-ar fi placut asa de tare daca nu as fi fost capabila sa scriu la un examen un subiect legat de un concept despre care auzisem doar in ASER. Nu mi-ar fi placut asa de tare daca nu as fi avut colegi pe care sa ma pot baza, colegi despre care stiu ca in momentul in care am comis „o duda” (cum ar zice o draga prietena 🙂 ) sunt acolo sa imi tina spatele.
In fine, pentru ceea ce sunt, pentru modul in care gandesc, pentru toate activitatile in care ma implic as vrea sa ii multumesc….mamei mele pentru ca m-a indrumat de mica si nu m-a lasat sa fiu doar „una din multime” 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: