But then the morning comes, and we turn back into pumpkins, right?

Fascinatia aeroportului


Cand eram mica, cam pe la varsta de 4 ani, tata a inceput sa plece in delegati in afara tarii. Sa pleci in tari precum India sau Egipt era mare lucru. Pana si eu realizam ca e ceva iesit din comun. In orice caz, fascinatia mea, ca si copil, nu era alimentata de faptul ca in mod evident imi aducea cate ceva de pe unde ajungea. Ce era pentru mine cu adevarat important era dusul si adusul de la aeroport. Pe vremea aceea nu existau doua terminale. Era unul singur. Va dati seama cata populatie era in sala aceea, sala care era si pentru sosiri si pentru plecari. Eram fascinata de agitatia de pe aeroport, de tabela care anunta sosirile sau plecarile, de bagaje, de sunetul avioanelor care decolau.
Chiar si acum am ramas cu aceasta fascinatie fata de tot ceea ce inseamna aeroportul. De cate ori merg in directia Otopeni stau cu ochii in cer de parca as astepta cine stie ce miracol. Ei bine, nu astept miracole, ci astept sa vad cum decoleaza sau aterizeaza avioanele. Stau apoi cu ochii atintiti catre aeroport si astept sa vad oameni fericiti reuniti cu prieteni sau rude plecate peste mari si tari. Astept sa vad oameni fericiti ca in sfarsit ajung in vacanta mult visata. Astept sa vad oameni fericiti si cu speranta unui nou inceput pe meleaguri straine.
Si totusi, stau si ma intreb, de ce aceasta fascinatie. De unde?
Am aflat raspunsul in momentul in care am vazut „Love Actually”. Monologul de la inceputul acestui film m-a facut sa am un asa zis „aha moment”. De ce? Iata: 🙂
„Whenever I get gloomy with the state of the world, I think about the arrivals gate at Heathrow Airport. General opinion’s starting to make out that we live in a world of hatred and greed, but I don’t see that. It seems to me that love is everywhere. Often, it’s not particularly dignified or newsworthy, but it’s always there – fathers and sons, mothers and daughters, husbands and wives, boyfriends, girlfriends, old friends. When the planes hit the Twin Towers, as far as I know, none of the phone calls from the people on board were messages of hate or revenge – they were all messages of love. If you look for it, I’ve got a sneaking suspicion… love actually is all around. ”

Reclame
1 Comentariu »