Trece vremea

Mi-am adus azi aminte ca pe 28 februarie 2005 a nins . Sunt nebuna, stiu. Mi-am adus aminte pentru ca eram in clasa a 12-a, era 1 martie, era zapada pana la genunchi si ne bulgaream in curtea liceului. Si au trecut 5 ani de atunci..5 ani. Si am crescut toti. Am terminat facultatea, ne-am angajat si ne-am facut oameni mari. Si NU STIM cand au trecut 5 ani. Si 1 martie nu ne mai prinde cu zapada in curtea liceului.
1 martie ne prinde in lumea celor mari, la un birou, cu o pauza de masa si cu indatoriri care depasesc cu mult tema la matematica sau lucrarea la geografie de peste doua saptamani.
Ma uit dimineata la copii cu ghiozdane in spate, liceeni care merg grabiti spre ora la care sigur vor intarzia pentru ca s-au trezit prea tarziu dupa petrecerea de duminica seara, mame care isi duc copiii la gradinita, batrani care se trezesc odata cu ivirea zorilor pentru a face piata. Si ma gandesc la viata fiecaruia…ce ii asteapta, ce au trait, ce au regretat, ce au apreciat. Imi dau seama ce ma asteapta pe mine, ce am trait, ce am regreatat si ce am apreciat.
Ma asteapta o viata plina de provocari. Am trait din plin fiecare moment alaturi de prieteni si familie. Regret ca nu am profitat si mai mult de momentele care m-au facut fericita. Am apreciat momentele de esec care au reusit sa ma ridice mai mult decat as fi crezut vreodata.
Natura renaste…sa renastem si noi