Defending the undefendable

Nu, nu ma apuc acum sa fiu lupul moralizator.
Defending the undefendable scrisa de Walter Block, sau cum este tradusa in romana – Pledoariii Imposibile/In apararea indezirabililor – este o carte menita a fi citita de oamenii deschisi la nou, oamenii care sunt capabili sa analizeze o situatie in mod obiectiv.
Cu toate ca este o carte cu caracter economic, ea poate fi citita si inteleasa foarte bine de o persoana care nu a stat cu nasul in carti de macro sau microeconomie. Exemplele date sunt pe intelesul tuturor si chiar mai mult, sunt exemplifcate situatii cu care ne intalnim zi de zi. Cum s-ar spune, ai avea un sentiment de Vuja De ( Da, am scris bine. Vuja De nu e acelasi lucru cu Deja Vu)
Trebuie sa recunosc ca nu sunt de acord cu parerea autorului in ceea ce priveste anumite situatii descrise dar, in acelasi timp, trebuie sa recunosc ca a fost interesant sa observ un punct de vedere la care nu m-as fi gandit niciodata.
Pentru cei interesati, cartea poate fi citita si online la pe acest site

Cum as vrea sa fie…

..fiecare zi din viata mea . Cum? Pai, sa se asemene foarte mult cu cea de azi .
Am pornit de dimineata cu drag si spor catre Sala Palatului pentru a participa la Angajatori de Top. Nu am fost surprinsa absolut deloc sa observ o puzderie de oameni in cautare de joburi. Datorita companiei mai mult decat placuta a prietenei mele a decurs totul snur.
Am lasat in urma micul furnicar de studenti si absolventi pentru a participa inca odata la Optimism 2009, The Unconference. Proiectul demarat de Cristian Manafu s-a bucurat de un succes la fel de mare ca si cel din luna iulie. Printre vorbitorii de azi i-as putea enumera pe: Bogdan Naumovici, Andreea Marin Banica, Cristian Lupsa, Cristian Mungiu sau Sanda Nicola. Am plecat de la “unconference” cu un sentiment foarte placut, cu ideea “da, pot sa imi ating toate obiectivele”. Apoi, cu mic cu mare, prietenii din ASER, ne-am luat frumusel de manuta si am pornit catre Orange Concept Store unde am participat la prezentarea ASER pentru bobocei. Un sentiment de nostalgie m-a cuprins cand am constatat ca in urma cu 2 ani eram si eu o studenta care facea ochii mari la ceea ce aveau de spus membrii asociatiei. Acum ma aflam in culise. Mi-am dat seama cate am avut de castigat, cati prieteni minunati si cu cat know-how pornesc la drum in viata. S-au tinut discursuri emotionante atat de membrii care se afla in acest moment in board-ul de conducere cat si de membrii vechi . Sandra Ghitescu spunea azi la Optimism 2009 ca nu trebuie sa uitam sa ne jucam.Chiar daca suntem “oameni mari”. Cu ASER niciodata nu uit acest lucru si ma simt iar o studenta plina de speranta care simte ca poate cuceri lumea din doi timpi si trei miscari . Tot in seara asta mi-am dat seama de un mare adevar pe care mi l-a spus cineva cu ceva vreme in urma. Odata ce trainingul iti intra in sange, nu mai scapi si nu sunt sigura ca as vrea asta. De ce?Pentru ca sentimentul pe care il ai cand vorbesti in fata unui public este unul minunat.
De ce as vrea sa fie toate zilele asa?
Pentru ca sunt o furnicuta plina de energie. Nu suport sedentarismul. Vreau azi sa fiu la Bucuresti, maine la Brasov si poimaine la Viena (daca se poate )
Si, ca sa inchei si mai optimista va las o melodie care pe mine ma face mereu sa ma simt bine si care de multe ori ma motiveaza

Dupa un an

Anul trecut, cam tot pe vremea asta, mergeam pentru prima data la Tabara olimpicilor.Nu, nu ca si participant (desi nu e chiar imposibil ) ci ca parte a echipei For People. Anul acesta am repetat experienta.

4 zile in care iti dai seama ca mai exista tineri cu cap in tara asta, tineri care isi doresc nu doar sa faca schimbarea…ei sunt schimbarea. Am cunoscut un copil care pana la varsta de 18 ani a scris o carte de chimie (dar care evident ca nu isi poate face loc pe piata din cauza unor persoane bine intentionate), un viitor student la prestigiosul Imperial College din Londra, s.a.m.d.

Pe langa cei 120 de copii prezenti acolo, echipa For People si Fundatia Patriciu am avut privilegiul de a-l asculta pe domnul Andrei Plesu care a vorbit copiilor sambata despre elitele (inexistente) din Romania.  O fraza care mi-a ramas in minte si pe care o sustin ar fi urmatoarea: Pentru ca am produs stramosi de calitate, ne putem duce la culcare. De asemenea, sintagma Romania – patriotism si tara de parastas nu e departe de adevar.

Duminica dimineata am avut o surpriza placuta. Deja nu mai e un secret pentru cei care ma stiu ca mi-a placut cartea. Tocmai din acest motiv mini lectia de chimie tinuta de presedintele Academiei Romane, domnul Ionel Haiduc, a fost o incantare.

Ma bucura sa vad ca tinerii talentati din Romania primesc o mana de ajutor si sunt incurajati sa isi urmeze visele, fie acestea si in afara tarii.

Vest, mult prea iubit vest

Si s-a dus vacanta.
Dupa cum am zis in post-ul anterior vacanta a inceput pentru mine in urma cu 2 saptamani. Incununarea succeselor din acest an a fost un adevarat road trip cu verii mei prin Europa. Cu toate ca nu sunt straina absolut deloc de astfel de excursii sau de “iesitul din tara” acest concediu mi-a schimbat perceptia asupra tarii noastre. Din pacate nu in bine. Sunt optimista de felul meu, chiar prea optimista as putea spune. Totusi, dupa ce am vazut prin drumurile de tara ale Germaniei, statiunile de munte din sudul Frantei si litoralul italienilor pot spune ca reusim cu succes sa NU PROFITAM absolut deloc de tara asta si nici sa o respectam.
Ce m-a facut sa imi schimb aceasta parere?Pai hai sa enumeram:
1. “La tara” in Germania ti-e si rusine sa respiri ca nu cumva sa le murdaresti aerul. Drumurile, casele, curtile sunt impecabile. Poate parea funny dar pana si vacile lor sunt curate. SI da, am stat si le-am analizat indelung ))
2. Vienezii au stiut sa profite de frumusetea orasului lor si au restaurat centrul istoric cu ff mult bun gust. Se simte careva de pe la noi? /:)
3. Cand vezi ce au reusit sa faca italienii si francezii cu tunelul Mont Blanc si apoi stai sa faci o paralela cu drumurile de la noi te apuca durerea de cap
4. Autostrazile sunt nelipsite si indispensabile. Chiar si Slovenia, cu toate ca are doar 2 autostrazi, acestea traverseaza tara de la N la S si de la E la V. La ei exista conceptul de autostrazi cu 3 benzi. Aloooo!!!! Se aude la ministerul transporturilor?
5. Statiunile de munte din sudul Frantei par a fi desprinse din povesti. Flori peste tot, o liniste deplina (asa cum tb sa fie cand te duci in concediu de odihna), si curatenie (da, iar mentionez curatenia)
6. Snobii romani (aceia care nu au o justificare) ar tb sa traga un ochi la fratii nostri italieni in ceea ce priveste o vacanta la mare. Conceptul de camping este dus la superlativ. Pentru a avea un exemplu priviti acest site http://www.campingmediterraneo.it/. Este un camping situat la aproximativ 60 km de Venetia, la marea Adriatica. Cu 90 de euro o persoana poate petrece un concediu de 7 zile ca in paradis.
7. Fiecare oras, fie el mic sau mare, are in jurul sau campinguri in care turistii pot innopta sau pot petrece concediul. Revin, totul de o curatenie impecabila
8. Monte Carlo si Nisa sunt o varianta de fite a la Magheru. Aici totusi fitele sunt justificate.
9.. Ca si incheiere, din 17 ore petrecute in masina de la plecarea din Italia, 8 le-am petrecut traversand Slovenia si Ungaria si restul de 9 in Romania. Ce concluzii se pot trage?

P.S: Si o chestie mai pozitiva asa :d..am mers pe cel mai inalt drum din Europa – 2807 m

Incepe vacanta si pentru mine :)

Da, in mod paradoxal, la sfaristul lui august incepe vacanta si pentru mine. Dupa ce incepand cu luna iunie sufletelul meu, in special creierasul, n-a avut liniste (sesiune, licenta, master) acum pot afirma cu tarie ca ma aflu intr-o binemeritata vacanta . Pana in acest moment pot spune ca am dus la bun sfarsit aproape tot ceea ce mi-am propus: licenta cu nota mare si master la buget. Mai ramane sa gasesc si job si ma declar multumita ).
Dar, sa revenim la minunata vacanta ce ma asteapta incepand cu 14 august.
Pentru ca am o familie mare si nebuna, am ales sa ii urmez in perindarile lor. Si uite asa se va urca Gabitza in masina, cu varul si verisoara la purtator, niste corturi, cateva bagajele si off we go. Prima oprire: granita cu Ungaria. Ultima oprire: Italia . Cazare? Camping. Mancare? La purtator. Distractie? La maxim. Minitur al Europei? Desigur. Torturat una bucata var pentru a o duce pe una bucata verisoara si una bucata prietena la cumparturi? Mai era nevoie sa intrebe cineva? ). Plaja aproape de Venetia? Speram. Vizita in Viena? Yes, please ;;). Va mai povestesc despre minitur cand ma intorc? YOU BET!

Au revoir! Arrivederci! Goodbye!Auf Wiedersen!HAI PA

Things I could not live without :)

Azi, odata cu ziua fratelui meu, mi-am dat seama de anumite elemente de care nu m-as putea lipsi in viata mea.
Cam astea ar fi:
- Familia
- Prietenii
- Inghetata (in special daca e de tiramisu :X ) ]
- Plimbarile lungi prin Bucuresti
- Visele mele
- Internet (da, stiu, superficial )
- Filme
- Vara
- MUZICA
- Cafeaua de dimineata si cana mea albastra din care nu are nimeni voie sa bea
- Amintirile
- Zodia mea ) (racul este cel mai tare )
- Friends (the series), M.A.S.H, Seinfeld, The Nanny, Who’s the boss, Gilmore Girls, House :d
To be continued

The end of an era

Da. Se poate spune ca este sfarsitul unei epoci.
Michael Jackson a reusit sa isi puna amprenta muzicala pe cel putin 2 generatii de tineri. Pentru generatia mea, Michael Jackson a insemnat deschiderea catre occident. Concertul sau din Romania se afla si acum pe buzele noastre. Rafturile noastre sunt ticsite cu casete, discuri si casete video cu inregistrari. Cati dintre voi n-ati imitat macar o data the moonwalk?
Vestea mortii sale m-a facut lasat inmarmurita, cu atat mai mult cu cat Farah Fawcett se stinsese din viata cu cateva ore in urma. Doua simboluri stinse din viata.
Multumim Michael pentru mostenirea pe care ne-ai lasat-o!

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Va las cu o melodie care, in opinia mea, este plina de emotie

My kind of music :)

Examene, parcuri si ..si altele :D

Cand intri la liceu toata lumea iti spune: profita de perioada asta..este cea mai frumoasa..si se termina. Constati ca intr-adevar a fost frumoasa.
Vine facultatea…toata lumea iti spune ca o sa traiesti cei mai furmosi ani. Iti pui intrebarea: hey, parca am mai auzit asta candva..ma rog…asa o fi. Te cam indoiesti. Doar ai terminat liceul si te-ai despartit de oamenii cu care credeai ca vei sta FOREVER.
Iata ca ai ajuns si la sfarsitul facultatii. Dupa ce ai injurat de mama focului materii intregi, ai avut nopti pierdute, ai murit de frica inainte unui examen, dupa ce ai alergat pe holurile facultatii dupa rezultate si dupa ce te rugai sa termini odata, vine si momentul crucial…termini..esti pe punctul de a termina. Si totul capata o alta culoare. Parca nu mai sunt asa de tragice noptile pierdute si nu mai conteaza asa de mult profii…iti aduci aminte cum mergeai la inghetata dupa fiecare examen, cum atunci cand dadea soarele te plimbai pana la unirii pe jos, cum mergeai in cismigiu si iti luai inghetata ….si se termina si perioada asta…oare peste 3 luni o sa vina cineva si o sa ne zica “profita…asta e cea mai frumoasa perioada a vietii tale”?

For u

In marea familie ASER este mare forfota azi. Au loc alegerile pentru noul presedinte si toata lumea este nostalgica. Au si de ce . ASER a crescut foarte mult anul acesta, activitatea a fost intensa. Sunt mandra ca la un moment dat in viata o sa zic ca am fost colega cu acesti oameni. Andreea zicea ceva, si zicea bine: e un nou inceput. De acum incolo toate portile sunt deschise si nu trebuie decat sa va anuntati intrarea.
Nu imi vine sa cred ca a trecut deja un an de cand am fost la Train of Trainers si am venit cu Poru direct la alegeri cu bagajele pe scarile din Moxa..alergand de la etajul 3 pana la parter…a fost frumos.
Dragii mei, va urez sa aveti un viitor stralucit! Capul sus azi… sa nu plangeti..prea mult
:*